duminică, 3 februarie 2013

Simulare/bac

Plescăiturile prevestesc vreme grea . Şi-s multe . Încerc să le număr , dar câte un balon ițit dintr-o gură nenumărată  îmi strică în urmă socoteala . Aş putea calcula procentul de plescăitori ?! 
- Doamna , ce sunteți aşa serioasă ? Ne speriați . Doar e simulare . Ne lăsați să copiem ?
- Nu .
- Ce nume urât aveți ! observă eleva din prima bancă .
- Niciodată n-ai fost prea amabilă cu mine ... , îi aduc aminte .
- Da' nu mai fiți aşaaa !
Nu merge . Abia stau în bănci . Nu ştiu să rezolve mai nimic . E greu să păstrăm liniştea . Vor să se joace , să plece , să nu mai piardă timpul .
- Vreau la baie  !  Mergeți cu mine ? rânjeşte la mine neliniştitul din a treia bancă .
- Nu .
- Păi care merge cu mine la baie ? Am dreptul !
Se iscă vociferări . Cedează colega mea şi-l conduce .
- Doamnaaa , vă duceți cu el la baie ?! Hi , hi , hi ! Mergeti înăuntru cu el ?! Hi , hi , hi ! Ce-o să faceți ?
La întoarcere :
- Cum a fost ? Ce-ai stat atâta , mă ? Ce-aveţi doamna de v-aţi înroşit ? etc.
Colega se enervează . Îi ceartă . Îi ameninţă . Ei se amuză . Au în sfârşit ceva de făcut .
- Atâta ştiți să faceți : să țipați ! ne anunță cel din penultima bancă printre dinți şi gumă .
- Nu mai plescăi , te rog , catadicsesc şi eu .
- Nu plescăi . Mestec !
- Rumegi , zic încet , dar mă aude eleva din prima bancă . Cască puțin ochii spre mine şi apoi închide gura propriei gume .
Greu mai trecem peste câteva minute de linişte .
- Vreau şi eu la baie ! ne anunță cel din penultima bancă de pe mijloc . Mergeți cu mine ?!
De data aceasta colega se uită spre mine . Am înțeles . Este rândul meu . Încerc :
- Nu . După o  oră şi jumătate de examen poți pleca .
- Nu-i aşa . Am voie să merg acum şi trebuie să veniți cu mine .
- Bineeeee . La toaleta directorului !
Pare să ezite , dar îşi revine repede . Iese mândru din clasă . N-am cum să-l duc în altă parte . Toaleta directorului este cu două etaje mai jos . Nu-i voie . Mă opresc după câțiva paşi şi-l las să se ducă . Se-ntoarce . Probabil e plictisitor acolo . Revenim prea repede ca să mai aibă haz .
Inspectorul venit în control ne găseşte în regulă , deşi este cam perplex . Sălile sunt aproape toate goale . Dupa o ora şi 35' , timp în care trebuie să stea la examen forțați de regulament , mai sunt în clasă trei elevi . Trebuie să se aştepte unii pe alții ca să plece împreună . Peste încă 5' este încheiat examenul de trei ore . Majoritatea lucrărilor sunt de cel mult câteva rânduri , iar ciornele au multe desene cu maşini , avioane şi alte mâzgăleli de neînțeles . N-a fost un simulacru , doar adevărul , găunos , grobian , mare şi lipicios , care se-ntinde , se-ntinde , se-ntinde ...

4 comentarii:

Laura spunea...

Eu am predat vreme de doi ani stiintele socio-umane. Mi-am iubit elevii, am incercat sa mi-i apropii si mi-am dorit sa schimb perceptia asupra acestei relatii - cum ca am fi dusmani. Nu stiu daca au inteles ca scoala e, de fapt, o pregatire pentru viata...

Margot spunea...

Mulţi preferă "şcoala/vieţii" . Spun că-i cea mai tare , adevărată , profitabilă , suficientă ... nu ştiu ... nu sunt prof./la/"şcoala/vieţii" .

mosu spunea...

asta este ca o simulare a traitului; “hai traieste, traieste si tu 3 ore cu adevarat, nu mai simula!” “nu pot!” “de ce?” “pentru ca trebuie sa plescai, sa fac bascalie si fiindca vreau la baie; as trai doamna, pe bune, dar nu ma pricep…”

Margot spunea...

aş râde , dar ... e trist :)